Lacrimi de rouă la Birkenau
Se împletește cu Artă & foto
Mereu am căutat frumosul, chiar și acolo unde el părea îngropat sub straturi de întuneric.
Poate că a devenit o a doua natură pentru mine să găsesc firimituri de speranță printre umbrele durerii.
La Birkenau, într-un loc încărcat de atât de multă suferință, am găsit, din nou, acel frumos ascuns.
De data aceasta sub formă unor picături de rouă.
LACRIMI.
Chiar și într-un loc ce poartă urmele atâtor lacrimi, am simțit că frumusețea încă există, că speranța crește acolo unde ne-am aștepta mai puțin.
Lacrimile le cunoaștem cu totii în ambele lor forme: lacrimi de tristețe, atunci când durerea devine prea greu de dus, dar și lacrimi de bucurie, când frumosul ni se dezvăluie neașteptat, ca un dar al vieții.
Roua, agățată de firul de iarbă, parcă întruchipa ambele. O lacrimă care nu știe dacă este de tristețe sau de bucurie, doar strălucește, purtând în ea tot ce a fost pierdut, dar și tot ce ar putea să fie din nou.
O picătură prinsă între trecut și viitor, între durere și speranță.
Aici mi-am amintit de ce caut mereu frumosul: pentru că el este cel care îmi arată că, indiferent cât de adâncă ar fi umbra, există întotdeauna o lumină, cea a speranței.
Lacrimile mele, de tristețe sau de bucurie, își găsesc sensul doar atunci când le văd ca parte din acest drum, din această căutare nesfârșită a frumosului, care, în final, mă poartă mereu către lumină.
🕊
Publicat prima dată pe Facebook, 28 octombrie 2024.