Ulițele satului Rimetea

Ulițele satului Rimetea se întind ca niște linii tremurate, trasate de mâna unui copil, păstrând în colțurile lor povești tăcute. Pe sub cerul veșnic schimbător, fiecare piatră poartă pașii celor care au trecut, iar praful, ridicat de vânt, e ca o adiere a trecutului. Casele cu acoperișuri joase, uneori șubrede, își dezvăluie geamurile mici.

Ochi curioși prin care lumea e privită altfel.

În spatele acestor ferestre, viața se împletește cu grijă, ca un covor țesut la război. Acolo, timpul curge altfel. Femeile împletesc fire de lână și fire de povești, bătrânii privesc amurgul cu înțelepciunea liniștită a celor ce-au văzut totul, iar copiii visează cu ochii deschiși la lumi mai mari decât ulița lor.

Fiecare casă e o catedrală a sufletului, fiecare geam, o poartă spre o altă poveste.

Sub tăcerea aparentă, ulița freamătă de destine: o tânără care speră să plece departe, un bătrân care știe că totul se întoarce, un copil ce râde, neștiind încă povara timpului.

În sat, viața nu e grăbită, dar e mereu prezentă, precum o muzică ce nu încetează niciodată, dar al cărei ritm e auzit doar de cei ce știu să asculte.

💙