Noi. Patru.

Noi. Patru.

Fără filtre, fără mască, fără decor. Doar lumina dintre noi.

Ei sunt tot ce e mai viu în mine, bucuria mea în formă de oameni. Copiii mei. În ochii lor mă oglindesc și mă recunosc, în îmbrățișările lor mă adun când viața mă împrăștie. M-au crescut în timp ce îi creșteam. M-au învățat blândețea, curajul, răbdarea și un fel de iubire care nu se termină niciodată, ci doar se transformă.

Suntem un mic trib.

Cu râsete care vindecă, cu certuri care ne învață, cu îmbrățișări care repară. Ne sprijinim, ne așteptăm, ne ținem aproape. Învățăm să fim oameni buni, întâi unii pentru alții, apoi pentru lume.

Această fotografie e mai mult decât un cadru. E o mărturie a unei iubiri care crește în toate direcțiile, tăcut, dar puternic.

E despre acasă. Oriunde am fi.

Și dacă ar fi să rămână ceva după mine, să fie asta, iubirea pe care am simțit s-o țin vie între noi.

❤️

Mulțumesc Flavius Neamciuc pentru perspectivă și Paula Dunia Aldescu pentru context.