Marrakesch, o stare de spirit

Marrakesch nu este doar un simplu oraș.
Este o stare de spirit care te reînvață cum să trăiești.

Aici, anul pornește din simțuri.
Din ploaia care cade fără să ceară voie și din soarele care revine ca și cum n-ar fi plecat niciodată. Din culori care nu se coordonează, dar coexistă. Din zgomot și liniște trăind la aceeași masă, fără conflict.

Marrakesch te dezvață de control.
Te învață ritm.
Tihnă.
Viață trăită pe îndelete.
Acel mers firesc al lucrurilor care știu unde ajung, chiar dacă par haotice.

Aici înțelegi că frumosul nu e steril.
E intens.
Imperfect.
Trăit.

Textilele nu sunt aranjate petfect, sunt lăsate să cadă firesc, neglijent uneori. Pare însă că exact așa le este locul. Mâncarea nu e frumos prezentată pe farfurii de porțelan, e servită direct din mâinile celui ce a gătit-o. Și e ireal bună.

Aici, oamenii își văd de viață. Fiecare om acolo unde îi este locul. Și, cumva, exact de aici apare luxul adevărat.

Libertatea de a fi.

Marrakesch nu te întreabă cine vrei să devii anul acesta. Te întreabă ceva mult mai incomod.

Unde ești deja, dar nu ai avut curajul să îți asumi?

Într-un colț de oraș, aproape în treacăt, găsesc acest gând.

Follow your own star.
Where do you want to spend eternity?
Paradise is where I am.
I can resist anything except temptation.

Ar putea fi ușor perceput ca fiind un clișeu.
Pentru mine însă a fost un avertisment blând.
Nu urma stelele altora. Nu urma trasee validate, ani „corecți”, rețete sigure. Urmează-ți propria stea. Propriul drum.

Vis.

Chiar dacă uneori pare că te duce prin ploaie.
Chiar dacă calea nu e mereu dreaptă.
Chiar dacă e greu, uneori.

Aceasta, este rezoluția mea pentru anul care vine.
Să aleg mai puțin „cum ar trebui” și mai mult „ce simt că e viu”.

Să nu ne mai petrecem eternitatea în așteptare.
Să înțelegem că paradisul nu e o destinație îndepărtată, ci locul în care ești prezent, întreg, curios.

Viu.

Marrakesch te ispitește exact cu asta, cu viața trăită pe bune.

Și poate că tentația nu e ceva de evitat anul acesta. Poate e ceva de ales conștient, fiind locul care ne scoate din rutină.

Dacă ar fi să iau ceva cu mine din acest oraș pentru anul care vine, ar fi curajul de a lăsa lucrurile să fie intense, colorate, imperfecte.

Și încrederea că, atâta timp cât îmi urmez propria stea, sunt deja exact acolo unde îmi este meniți să fiu.

❤️