Distrugerea este o alegere. Transformarea o șansă.

Un simplu gest. Un cuvânt ori o privire. Nu este nevoie de mai mult pentru a distruge lucruri, vieți, lumi.

Războiul este manifestarea supremă al acestei intenții. Cu a sa imensă putere de distrugere, războiul poate exista doar în absența păcii. Acea pace lăuntrică care ar trebui să existe în fiecare dintre noi, femeie ori bărbat.

Când însă apare neliniștea, când ne este frică ori suntem încercați de nesiguranță instinctul ne poartă către atac. Dorim să distrugem, având în minte speranța că astfel ne vom salva. Fiecare cadavru ne înalță pe piedestalul ego-ului. Ne face să devenim din ce în ce mai puternici, prin comparație cu cei pieriți. Avem senzația că ne vom putea hrăni din sângele celor slabi.

#DISTRUGERE

O energie omniprezentă. Distrugerea. Autodistrugerea. Sunt printre noi zi de zi. Uneori evident, atunci când violența este manifestată la exterior. Alteori nici măcar nu observăm procesul. Se întâmplă în tăcere. Lent.

Mai întâi am negat. Am refuzat să accept această posibilitate. Îmi place să văd lumina din fiecare om ori situație. Uneori am găsit circumstanțe atenuante chiar și pentru conflictele majore. Un râu necesar. Pentru mine însă distrugerea nu este o opțiune.

Sunt femeie. Iar prin actul nașterii am devenit CREATOARE. A crea înseamnă a #TRANSFORMA.

Transformarea este blândă. Precum apa se transformă în fulgi de nea ori vapori delicați, abia perceptibili, tot așa avem și noi capacitatea de a deveni subtili. O trecere aproape insesizabilă dintr-o stare de agregare în alta. Acea atingere catifelată, acea adiere diafană care reușește pe nesimțite să transforme contractarea în expansiune, greutatea în imponderabilitate, egoismul în altruism.

Distrugerea este o alegere. Transformarea o șansă.

❤️