Zbor lin, MAMA

14 august.

Astăzi este un an de când MAMA și-a deschis aripile spre o altă dimensiune, lăsând în urmă lumea aceasta.

Nadăjduiesc ca zborul ei să fie unul lin și plin de grație, un pas către infinit, unde timpul nu mai are putere. Unde prezentul s-a dizolvat în eternitate.

Ne-a părăsit pentru a se înălța către stele.
O lumină ce ne veghează de sus. O lumină ce nu se va stinge niciodată.

Absența ei doare.

Amintirea însă rămâne vie, ca o flacără blândă în sufletele noastre.

A fost iubire pură.
Bunătate nesfârșită.

Plecarea ei m-a învățat ce înseamnă dorul veșnic.
M-a învățat că oneori nu există mâine. M-a învățat să nu mai risipesc prezentul. M-a învățat să onorez viața care a ajuns la mine prin ea, Heidi Podgurschi

În fiecare zi, o simt alături. În liniștea serilor și în freamătul amintirilor îi aud inima bătând. Chiar dacă nu mai este aici, prezența ei continuă să mă învăluie, ca o adiere caldă, dincolo de timp și spațiu. Acum mai mult ca niciodată o simt aproape. Simt că sunt sânge din sângele ei iar viața ei curge acum prin mine.

Mama mi-a lăsat nu doar amintiri și iubire, ci și o moștenire profundă. Povești nespuse și răni nevindecate, ce au traversat generații de femei.

Simt datoria de a vindeca toate rănile neamului pe linie maternă. Să împletesc firul vieții cu iertare și lumină. Este acum responsabilitatea mea să îndrept suferințele din trecut. Să transform durerea în putere și să închid cercul de suferință. În mine trăiește speranța că pot aduce pacea acolo unde a fost atât de multă durere.

Zbor lin, MAMA

🤍