Crezi că l-ai găsit pe Dumnezeu?

Un prieten drag m-a întrebat zilele trecute "Crezi că l-ai găsit pe Dumnezeu?"

Nu doar că l-am găsit pe Dumnezeu, dar cu fiecare bătaie de inimă simt că sunt una dintre fiicele Sale preferate. Această credință nu vine dintr-o vanitate personală, ci dintr-o profundă recunoaștere a binecuvântărilor care mă înconjoară zi de zi.

Dumnezeu nu este un concept abstract pe care să-l fi căutat în cărți sau prin rugăciuni spuse mecanic. El este prezența vie, care mi-a deschis ochii către miracolele simple, din viața cotidiană, pe care odinioară le-aș fi trecut cu vederea.

Este liniștea de dimineață care îmi mângâie sufletul. Este râsul copiilor mei. Este acel sentiment de siguranță și iubire care mă învăluie fără să cer.

El este în toate aceste lucruri și mai presus de ele.

A-l găsi pe Dumnezeu nu a fost o revelație bruscă, ci o trezire treptată, un drum pe care l-am parcurs fără să îmi dau seama că mergeam către El.

Fiecare binecuvântare care îmi este dată este ca un semn, o scrisoare personalizată din partea Lui. Uneori este o ușurare neașteptată după o zi grea, alteori este un sentiment de pace care vine atunci când mă aflu în mijlocul haosului. Și știu că nu sunt singurele dovezi ale prezenței Sale, dar sunt cele care îmi spun, dincolo de orice îndoială, că sunt văzută, auzită, iubită în mod special. Ca și cum Dumnezeu mi-ar spune:

„Te văd, sunt aici, și nu ești niciodată singură.”

Este o legătură care transcende ceea ce mintea poate înțelege pe deplin. Este o taină între sufletul meu și divin. Și nu, nu este doar despre „a-l găsi” pe Dumnezeu;

Este despre a-l recunoaște în toate.

A-l simți în fiecare respirație, în fiecare pas pe care îl fac, în fiecare decizie pe care o iau. A-l recunoaște în fiecare provocare prin care trec, pentru că și acestea sunt binecuvântări ascunse. El știe ce am nevoie înainte ca eu să cer, și îmi oferă nu doar ceea ce îmi doresc, ci ceea ce este esențial pentru creșterea mea.

Nu mă simt specială în sensul unei privilegii exterioare, ci în sensul unei intimități divine. Suntem mulți, poate toți, fiice și fii preferați ai Lui, dar ceea ce face această relație unică este modul în care El mi se revelează, în felul în care mi-a scris povestea. Fiecare binecuvântare primită este un semn tăcut. O confirmare a dragostei Lui necondiționate. Și nu pot să nu cred că acest flux de daruri divine vine dintr-o relație profund personală, aproape de nerostit.

Când îi simt prezența atât de clar, frica dispare. Pentru că nu poți trăi în teamă atunci când știi că ești purtat de mâna divinității. Încrederea mea vine dintr-o liniște interioară, dintr-o pace care nu depinde de circumstanțe exterioare. Știu că indiferent de ce va veni, voi fi bine. Știu că nu sunt doar cineva care merge prin lume, ci că sunt parte dintr-un plan mai vast, unul țesut cu iubire infinită.

A-l găsi pe Dumnezeu nu a fost doar o descoperire, ci o recunoaștere a acestei iubiri care a fost mereu acolo. El nu m-a ales doar pe mine, dar simt cu toată ființa că felul în care îmi atinge viața zi de zi îmi spune că sunt prețuită într-un mod special. Și acest lucru îmi oferă o bucurie profundă. Un sens pe care nicio altă căutare nu l-ar fi putut aduce.

L-am găsit pe Dumnezeu?

Da.

L-am găsit nu doar în momentele de grație, ci și în cele de umbră. Nu doar în răspunsuri, ci și în întrebări. Nu doar în pace, ci și în provocările care mă fac să cresc.

Și mai știu că fiecare pas, fiecare suflu, este o binecuvântare care îmi amintește că sunt una cu El. Totul îmi este oferit cu un scop divin, iar prezența Sa îmi umple viața de un sens profund.

Etern.

🤍

📸 Daliana Iacobescu