Despre egalitate și dublă măsură

Despre egalitate și dublă măsură.

După tot valul de reacții stârnit zilele trecute, simt nevoia să las aici câteva gânduri de concluzie.

Se vorbește mult despre egalitate. Și e bine. Am nevoie de ea și eu, și fiicele mele, și orice femeie care vrea să-și trăiască viața în libertate. Dar ce observ este că egalitatea dorită se oprește de multe ori la nivelul funcțiilor înalte, politică, poziții de CEO, board-uri internaționale. Rareori se vorbește despre egalitate și în zonele grele, brutale, de jos, în mină, în construcții, în agricultură, în munci unde sănătatea și demnitatea sunt puse zilnic la încercare.

Dacă vrem egalitate, atunci să o vrem în întreg spectrul vieții. Și sus, și jos. Și în birouri, și în șantiere. Altfel, vorbim doar despre o egalitate selectivă, convenabilă unei singure părți.

Mai este apoi un adevăr pe care evităm să îl aducem în discuție, femeia este ciclică. Trăiește prin fazele lunii, prin hormoni, prin fluxul și refluxul corpului ei. Eu, ca femeie, simt pe pielea mea, lună de lună, că există zile în care pot lua decizii limpezi și tăioase, și zile, în PMS, de pildă, în care emoțiile devin un val greu de stăpânit. Și nu e un defect, ci o realitate biologică.

A nega această ciclicitate nu ne face mai puternice, ci mai confuze. Puterea feminină nu stă în a imita bărbații, ci în a ne asuma ritmul propriu și a construi sisteme care țin cont de el.

Ceea ce încerc să spun, din toată inima mea, este că nu cred într-o egalitate „matematică”, forțată. Cred în complementaritate. În puterea lui „împreună”. În faptul că bărbatul și femeia nu sunt rivali, ci două forțe care se susțin și se completează.

Insist.

Poate că adevărata întrebare nu este „cine are mai mult?”, ci „cum putem construi un echilibru real, în care să ne putem aduce fiecare darurile, ca femei și ca bărbați, pentru binele copiilor noștri și al lumii pe care o lăsăm în urma noastră?”

❤️