„Asta nu e miere.”

Am fost în București zilele trecute cu un scop foarte clar, să găsesc locuri în care produsele Apiarium să ajungă la raft. Magazine fizice. Aproape de voi, unde produsele fie înțelese, simțite, integrate în spații în care oamenii chiar aleg conștient ce consumă. Am intrat în zeci de băcănii, brutării artizanale, cafenele de specialitate, concept store-uri. Exact acele locuri despre care ai spune că sunt construite pe gust, pe discernământ, pe respect pentru produs. Pe valori comune.

De fiecare dată am început la fel. Am salutat, am spus două propoziții scurte, am scos un borcan.

Și aproape de fiecare dată am primit același răspuns, rostit cu o siguranță care nu lăsa loc de nimic:

„Avem deja miere. Nu o mai cumpără nimeni, doamnă.”

Nu era respingere personală.
Nu era aroganță.
Nu era nici măcar lipsă de interes.

Era, mai degrabă, o concluzie închisă înainte ca eu să apuc să deschid subiectul. Și, în mod real, m-am trezit în situația în care încercam să vorbesc despre ceva ce, pentru cel din fața mea, era deja clasificat, epuizat, fără interes.

Am ajuns până în acel punct în care, o doamnă respectabilă ce însuma cel puțin o jumătate de secol de experiență în vânzări, mi-a spus aproape din mers, fără să se oprească din ce făcea: „Doamnă, nu mai merge mierea.” Și am rămas o secundă cu borcanul în mână, realizând că, de fapt, nu despre produs este vorba, ci despre percepție. Pentru ea, discuția era deja închisă înainte să înceapă.

Și totuși, a doua zi foarte de dimineață, am intrat într-un loc mic, fără așteptări. Am intrat pentru că pe vitrină era scris #incurajămProducătoriiLocaliBio. Domnișoara din spatele tejghelei s-a uitat la mine și mi-a spus simplu: „Ok, dar spune-mi de ce ar trebui să gust asta.”

I-am întins lingurița. A gustat, fără entuziasm, fără context. A mai gustat o dată. Și apoi a spus exact fraza pe care o aud de fiecare dată când cineva își dă voie să treacă de prima impresie.

„Asta nu e miere.”

Am stat acolo douăzeci de minute. Am vorbit despre cum lucrăm, despre ingrediente, despre timp, despre oameni. Nu a fost o vânzare. A fost despre o înțelegere a valorilor comune.

Asta este, de fapt, miza mea în momentul ăsta, nu să conving, nu să împing un produs într-o piață saturată, ci să reușesc să deschid acea fereastră de câteva secunde în care cineva spune „ok, dă-mi voie să să gust”.

Pentru că știu ce se întâmplă după.

Și de aceea vă întreb pe voi, cei care ați trecut deja prin experiența senzorială a produselor Apiarium, cele gourmet - Miere cu IUBIRE, miere cu RECUNOȘTINȚĂ, miere cu SPERANȚĂ, miere cu PROMISIUNE, miere cu BUCURIE, dacă ar fi să vă puneți pentru un moment în locul meu, în fața unui om care crede că „a văzut tot”, care este prima propoziție pe care ați spune-o astfel încât să nu închidă conversația, ci să o lase măcar întredeschisă.

Cum ați descrie voi Apiarium cuiva care crede că „e doar miere”?
...

❤