Îmi place, din când în când, să o iau prin bălării

Sunt pe drum spre München, spre Cosmetic Business, spre câteva zile în care o industrie întreagă o să-mi vorbească despre cum să oprim procesul de îmbătrânire a pielii și despre formule ce promit tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte.

Despre cum să oprim timpul în loc.
Și ce fac eu?

Îl cheltui cu poftă. Am ieșit de pe autostradă, am luat-o pe unde nu trebuia, am oprit unde n-aveam absolut nicio treabă. Pentru că îmi place, din când în când, să o iau prin bălării.

Am râs mult în mașină. Și am și povestit pe măsură despre plante, formule, infuzii și planuri de viitor cu Andreea Costina. Și mi-am dat seama că asta e, de fapt, singura călătorie în timp în care cred eu. Nu aia care te duce înapoi la 25 de ani prin produse minune, ci aia în care înaintezi, kilometru cu kilometru, oră cu oră, și te bucuri de viață.

Pentru că da, îmbătrânesc și eu pe drumul ăsta. Cu exact cât ține drumul. Și n-am mai fost demult atât de bine dispusă.

Merg către un târg care vinde iluzia oprii timpului. Eu duc în portbagaj altă idee, aceea a timpului pe îndelete și a frumuseții ce se hrănește dinăuntru celulă cu celulă.

Restul vine de la sine.
Și de la albine.

Ajung la München un pic mai bătrână decât am plecat, dar în suflet voi purta copilăria.
Mereu.
Exact așa cum trebuie.

❤️