O floare care a învățat să rămână

Am o opinie nepopulară despre prima zi de școală.
„Doamna” nu mai are nevoie de încă un buchet de flori.

Am trei copii. Asta înseamnă că am trăit de multe ori prima zi de grădiniță, prima zi de școală, clasa pregătitoare, emoția ghiozdanului prea mare și mâna aceea prea mică pe care, la un moment dat, trebuie să o desprinzi din mâna ta. Și, de fiecare dată, am văzut aceeași imagine. Copii intrând în clasă cu buchete mai mari decât ei. Părinți emoționați. Catedra dispărând treptat sub flori și celofan. Zeci de gesturi frumoase, așezate în aceleași câteva vaze aduse în grabă din cancelarie.
Nu este nimic greșit în a dărui flori. Iubesc florile. Dar eu am ales dintotdeauna să le ofer „doamnelor” altceva,

**Miere.**

Știu ce veți spune, „Normal, tu ai Apiarium.”

Dar adevărul este puțin diferit. Nu aleg mierea pentru că o produc. Am ales să o produc, de atâția ani, tocmai pentru că știu ce poartă în ea. Mierea a fost și ea, cândva, floare. O floare care rămâne. Nu se ofilește în trei zile. Poate fi deschisă în prima zi de școală, la fel de bine ca într-o dimineață de octombrie, pusă într-un ceai după o zi grea sau redescoperită în februarie, când vara și începutul de școală par foarte departe. Iar odată cu gustul poate reveni și amintirea copilului care a dăruit-o.

Pentru mine, „Doamna” nu este doar un simplu apelativ. Este omul căruia îi încredințez copilul meu pentru multe ore în fiecare zi. Omul care îl va învăța litere și cifre, dar și curajul de a ridica mâna. Să piardă fără să se prăbușească. Să încerce din nou. Să stea lângă ceilalți fără să se piardă pe sine. De aceea, darul meu nu a fost niciodată o obligație de bifat în dimineața primei zile. A fost mereu o intenție.

Uneori, #Recunoștință pentru ceea ce urma să așeze în viața copilului meu. Alteori, #Speranță că îl va vedea, îl va înțelege și îl va încuraja. #Bucurie, pentru ca învățarea să nu devină doar presiune și performanță. #Promisiune, că vom crește acel copil împreună, cu răbdare și încredere. Și, mai presus de toate,#Iubire. Pentru că, dincolo de litere, calificative și diplome, copiii învață cu adevărat acolo unde se simt iubiți. Așa că da, copiii mei au mers uneori la „Doamna” fără buchet.

Dar mereu au dus cu ei **o floare care a învățat să rămână**.

Pe blog, am scris povestea completă a florilor devenite miere și a mierii primită în loc de floare.

Dacă ați putea dărui „Doamnei” un singur cuvânt într-un borcan de miere, care ar fi acela?

❤