M-am reîntâlnit cu femeia care fotografia

Sâmbătă am făcut turul galeriilor cu cei mici, duminică cu cei mari. Pe toți i-a convins același argument, toboganul uriaș de la Bienala de Arhitectură Beta. Galeriile au venit la pachet.

N-am mai postat de mult fotografii pe aici. A fost o vreme în care wall-ul meu era făcut numai din imagini, lucruri știute de toată lumea, privite din unghiuri în care aproape nu le mai recunoșteai. Vă copleșeam de frumos. Fotografia venise dintr-o durere și devenise cea mai bună terapie a mea. Apoi aripile ei au stat multă vreme strânse (o lungă poveste pe care îmi fac curaj să o împărtășesc cu voi la un moment dat).

De data asta însă, printre portrete de femei parte reale, parte visate, m-am reîntâlnit cu femeia care fotografia. Frumosul pe care îl căutam atunci n-a fost niciodată standardul imposibil care ți se agață ani la rând de minte și de inimă. A fost unul sălbatic, neliniștitor, înrădăcinat în locul lui.

Azi, politica e o mascaradă și ecranele ne bombardează doar cu fake news, drame, dezastre, războaie, prețul la petrol și tot ce vibrează cel mai jos. Tocmai de aceea aleg din nou și din nou să vă intoxic de frumos. Nu e fugă de realitate, e partea din ea pe care o hrănesc. Fotografii, povești de suflet și de dulce.

Keep aproape.

📍 Lea Rasovszky, „I Met You Later in Life”, curatoare Diana Marincu, ISHO Office 1, Timișoara, până pe 10 octombrie

💚