Ce a văzut Anaïs în prima săptămână din octombrie

Momentul acesta l-am așteptat patru zile.
Atât am lipsit. Patru zile la Kavala, în pavilionul României, cu Apiarium (TERRA:APIS). Ieri însă am luat-o pe Anaïs și am mers împreună la The Woman Connect, prima ediție de la Timișoara, cu Crina A. Ciocian și Andreea Raicu. O sală plină de femei care, de-a lungul timpului, au căzut, s-au ridicat, s-au reinventat, au muncit. Ca să aibă acum o poveste de spus. A lor.

Autentică.

Anaïs e în clasa a XII-a. E anul în care toată lumea o întreabă ce vrea să devină. Eu nu-i mai țin predici despre viitor. O expun. Îi arăt frânturi din viața reală. Modele. Femei care au reușit.

Sunt și eu printre ele.

Uneori mă vede. Și știu că undeva, în sinea ei, își dorește să fie ca mine. Alteori neagă tot ce sunt. Tot ce am pus în ea în toți acești ani. Iubire. Ură. La șaptesprezece ani e loc pentru toate. Educația cere sacrificii. De ambele părți. Și devine mult mai complicată atunci când un singur părinte e, în același timp, locul care mângâie, care oferă siguranță și alinare, și persoana cea mai „rea” care are datoria să educe. Uneori cu exigență. Și nu, nu educi prin ce spui. Educi prin propriul exemplu. Pentru că un adolescent nu are nevoie de încă o predică. Are nevoie de oameni vii, cu tot cu drumul lor strâmb.

Luați-vă copiii cu voi. La conferințe, la teatru, la vernisaje. Lăsați-i să-și aleagă singuri modelele.

CE A VĂZUT ANAÏS ÎN PRIMA SĂPTĂMÂNĂ DIN OCTOMBRIE?

O mamă care a plecat să reprezinte Apiarium (TERRA:APIS) la expoziția internațională de la Kavala. Și care va pleca din nou și din nou, deși acum câteva săptămâni ni se anulase un pavilion, cel din Dubai. Mai vede și o casă care își urmează agenda și în momentele când mama nu e acolo. Duminică, 4 octombrie, începând cu ora 19:30, Casa cu Iedera a fost una dintre cele douăsprezece scene ale festivalului 25 de ore de teatru non-stop, maratonul teatrului independent care rezistă din 2011. Pe aceeași hartă cu Teatrul Maghiar, Institut français de Roumanie à Timișoara și Piața Unirii. În sufrageria Casei cu Iederă s-a jucat „Zeul măcelului” de Yasmina Reza, în regia Iasminei Mitrici.

CE URMEAZĂ SĂ VADĂ?

O mamă într-un permanent proces de învățare. TERRA:APIS e în 1Health Innovation Bootcamp. Până pe 23 octombrie, luni, miercuri și vineri, fix la ora cinei, mentori din UK și din Statele Unite ne vor servi business pe pâine: dovezi, clienți, competiție, reglementare, bani. Pitch.

Nu pot să le cer copiilor mei să rămână curioși dacă eu m-am oprit din învățat.

La Casa cu Iederă, întrebarea nu e din ce bani crești, ci din ce creștem ca oameni. Răspunsurile vin pe rând, tot în octombrie:

- Sâmbătă, 10 octombrie, 18:00–21:00: Călătoria Eroinei, atelier de scriere și explorare psihologică cu psihoterapeuta Psiholog Viviana Obadau. Plecarea, încercarea, întoarcerea. Povestea voastră, la feminin.

- Duminică, 11 octombrie: TERRA:APIS iese la drum cu Ruben Galiș la Arad–Ghioroc La Pas, cu YMCA Arad. Douăzeci de kilometri pe jos, cu start la 9:30 din strada Șiriei. Noi ne ocupăm de punctele de rehidratare. Cu miere, e evident. Da?

- Sâmbătă, 17 octombrie: un botez. În casa în care, cu două săptămâni înainte, patru adulți își pierdeau cuvintele pe scenă, un copil își va primi binecuvântarea.

- Joi, 22 octombrie: vernisajul expoziției Livia Mateiaș, cu Be.e, un proiect construit în jurul albinelor. E a treia expoziție care vorbește limba din care s-a (re)născut Casa cu Iedera.

- Miercuri, 28 octombrie: atelier creativ cu Livia Mateiaș, artistă care a ținut peste două sute de ateliere, de la penitenciare la o mănăstire budistă.

- Sâmbătă, 31 octombrie: artist talk.

ȘI, LA FINAL, O SCENĂ

Anais Anouk Bădina a urcat deja pe una mare, a debutat la Teatrul Maghiar, în „Festen”, spactacol în regia lui Eugen Jebeleanu, dansând pe un fir de mătase la câțiva metri deasupra pământului. Tot ea merge pe cablu. Mereu în echilibru. Știe prea bine ce înseamnă să stai în fața unei săli și să nu cazi.

Pe 29 octombrie e rândul meu.

Ultima zi, Grand Demo Day. În sală fonduri de investiții, business angels, directori de inovare din companii mari. Pe scenă, eu.

Cinci minute.

Cinci minute pentru 25 de ani de învățare și muncă neîncetată. Pentru un brand care nu este despre miere. În ciuda a ceea ce crede lumea despre noi. Pentru formule. Pentru medicii care le recomandă de peste cincisprezece ani. Pentru pavilionul de la Dubai care s-a anulat și pentru cel de la Kavala, la care am mers oricum. Pentru studiul clinic care poate transforma în dovadă ce observă medicii de cincisprezece ani, în mod empiric. Pentru fiecare femeie care merită mai multe opțiuni când vine vorba de sănătatea ei intimă.

Un pitch nu e o prezentare. E un exercițiu de viziune. Le arăți unor oameni care nu te cunosc un lucru care încă nu există și îi rogi să-l vadă la fel de limpede ca tine. Cifrele îi fac să asculte. Omul din fața lor îi face să creadă.

Cinci minute care vor avea greutatea unei existențe.

Iar de data asta, Anaïs e cea care se va uita. Ea, care știe ce înseamnă să dansez la înălțime ori să stai pe cablu, în fața a sute de oameni.

O să vadă cum arată echilibrul meu.

Luați cu miere. Cu SPERANȚĂ
Și țineți aproape...

❤